Praid

Localitatea Praid este cea mai mare comuna din judetul Harghita si cuprinde si satele Ocna de Jos si ocna de Sus. Aici se ajunge pe DN13, distanta fata de Targu Mures fiind de aproximativ 65 km. Praidul este un important nod rutier, in mijlocul comunei fiind intersectia care desparte drumurile de Odorhei si Gheorgheni (spre pasul Bucin).

Denumirea de Praid vine de la cuvantul maghiar "parajd" care inseamna mic teren cu iarba sau pasune mica cu iarba. Mica statiune este strabatuta de raul Tarnava Mica si de afluentii acestuia, fiind un adevarat punct de atractie pentru turistii care au nevoie de tratament, dar si pentru cei care vor doar sa viziteze mina. Praidul este asociat cu "Tinutul sarii" intrucat aici este localizata una dintre cele mai importante saline din zona Tarnavelor, dar si din tara.


Ca si localitate, Praidul a aparut in anul 1550, dar primele exploatari saline sunt atestate inca de pe vremea romanilor. Baza de tratament este deschisa din 1980, dar exploatarea sarii se realizeaza inca din anii 1700.

Din start, cea mai mare atractie a zonei este salina unde coboara zilnic o multime de turisti. Accesul in salina se face cu autobusul care pleaca la intervale orare de aproximativ 30 de minute si are sarcina de a transporta turistii pana salina amenajata destinata tratamentului sau vizitarii. Tariful pentru vizitarea minei este de 20 lei pentru adulti si 10 lei pentru elevi. Cei care merg la tratament beneficiaza de un tarif mai redus, de 8 lei de persoana.

Tratamentul la salina presupune practic inhalarea aerului din mina, deosebit de benefic pentru caile respiratorii. In galerii au fost amenajate locuri de joaca pentru copii, leagane pentru relaxare, o cafenea, expozitii de obiecte sculptate in sare, panouri cu prezentarea istoriei salinei si a zonei Praidului, chiar si o capela unde in fiecare zi de miercuri, joi si vineri se tin slujbe pentru diferite confesiuni religioase.

Un clovn foarte priceput intretine atmosfera...

In afara salinei, mai exista si alte atractii. Una dintre ele este Dealul Sarii situat in imediata apropiere a comunei. Aici este inmagazinata o cantitate impresionanta de sare (circa 3 mld de tone) iar zona este un obiectiv turistic consacrat intrucat exista si un traseu de urmat pe aceste dealuri. Fenomenele carstice specifice masivelor de sare sunt intalnite la tot pasul si sunt deosebit de frumoase. Traseul cuprinde o oprire si la vechea mina de sare, care azi nu mai functioneaza.
O alta atractie este Strandul sau Baza de agrement si tratament situat in imediata apropiere a intrarii in mina de sare, la aproximativ 200 de metri pe drumul care duce spre Dealul Sarii. Baza dispune de 2 bazine exterioare cu apa sarata, unul pentru adulti si altul pentru copii. Pe timpul verii, strandul este arhiplin de turisti care beneficiaza si de dusuri, vestiare, locuri pentru plaja si chiar de un bar cu terasa.

Casa memoriala a scriitorului Aprily Lajos a fost inaugurata in 1991 si prezinta manuscrise si obiecte personale care au apartinut poetului maghiar.

Posibilitatile de cazare in Praid sunt atat la pensiunile locuitorilor din comuna, cat si la hotelul Praid, clasificat la categoria 2 stele. Pretul unei camere pentru o noapte este de aproximativ 60 de lei. Va veti alege atat cu un tratament "purificator" in salina cat si cu o sumedenie de obiecte de artizanat... asta daca va hotarati sa vizitati standurile arhipline ale vanzatorilor de produse de acest gen.

Noi ne-am cazat la una dintre multitudinea de pensiuni, la un localnic amabil, pentru 55 lei/camera/noapte. Pretul a fost excelent avand in vedere ca am avut caldura in camere, curatenie exemplara, o bucatarie la dispozitie, gratar, foisor si... chiar si fructe (mere si struguri la discretie).
Asadar, daca doriti sa petreceti cateva zile departe de oras si sa va relaxati intr-un cadru primitor, aproape de natura, nu ezitati sa alegeti Praidul!

Vama Veche

Vama Veche... ultima statiune de la mare inainte de granita cu bulgarii...

m-a surprins intr-un mod foarte placut. Ma asteptam sa vad acolo o gramada de pletosi cu bocanci, beti sau si mai rau... drogati. Am gasit insa o statiune linistita cu oameni civilizati (care stiu sa foloseasca cosul de gunoi si nu au nici un fel de treaba cu nimeni), rokeri dar nu exagerat de multi, liniste pe plaja, curatenie dar si preturi putin mai piperate decat in Costinesti.

Cazare gasesti in functie de pretentii si preferinte: e gratis camparea pe plaja cu cortul (in schimb platesi 2 lei un dus si 1 leu la toaleta - asa se explica de ce naoptea si dimineata lumea urina in mare:D)

Mai poti campa cu cortul la preturi cuprinse intre 7-15 lei/noapte in curte la oameni sau la campinguri, daca esti putin mai pretentios poti lua o camera pentru 80-100 lei/noapte. Noi am ales varianta cu cortul dar nu pe plaja si nici langa, ci la un camping - Marina Camping- unde am putut lasa si masina in curte.

Locul era destul de civilizat, serveau si mancare, era o cladire pentru dusuri si WC (e drept ca aducea mai mult a grajd dar cel putin aveam apa calda pana la orele 23:00).

Locuri de luat masa nu sunt foarte multe, noi am incercat la Barba Neagra unde am mancat o pizza cu blatul cam subtire si o salata de ton destul de bunicica la preturi acceptabile.

In rest sunt tarabe de unde te poti alege cu suveniruri la preturi cam piperate, un magazin cu diverse obiecte pentru farse in care vanzatoarea e foarte simpatica si iti prezinta fara sa o intrebi nimic marfa intr-un mod foarte haios si multe rochite inflorate de vanzare (care aratau super ce e drept):

Pe plaja e curata, sunt si cosuri de gunoi aproape de apa, nu e inghesuiala, lumea e civilizata, mucurile de tigara sunt prezente si ele dar in cantitati mult mai mici, sezlongurile cu umbrelute insirate aliniat te imbie sa ocupi loc si iti oferta putina umbra.

Urme de pescarusi dupa rasarit...

In apa e plin de alge, de care se bucura numai copii care au nevoie de "salata" pentru castelele de nisip. Oare aceste alge nu s-ar putea valorifica in loc sa le lasam sa putrezeasca pe mal?

Noaptea pe plaja este o discoteca in aer liber aproape de corturi, insa muzica nu bubuie, e linistita, e muzica veche. Se incinge un foc de tabara si plaja se umple de tineri care se aduna in grupulete si chefuiesc pana in zori.

La rasarit (5.30 dimineata) inca ii poti vedea pe plaja ascultand muzica. Noaptea de-abia acum se termina. Unii (putini) admira rasaritul...

Altii, inca sub efectul alcoolului, fac tot felul de nebunii...

iar altii...pur si simplu se gandesc cu nostalgie la anii care au trecut...

Desi oamenii sunt destul de ok in vama trebuie sa mentionez ca sunt niste mici infractori (hoti) care de fapt sunt patrupede si de care trebuie sa te feresti foarte bine. Acestia sunt hotii de pantofi, huse de saci de dormit, adidasi si sandale. Si nu am vazut doar unul... ci mai multi cu apucaturi din astea. Asa ca daca ajungi in vama fi precaut la pantofi.

In rest e haios in vama, e plin de tineri care ajung acolo doar cu bani de drum si fac tot posibilul sa castige ceva pentru a ramane cat mai mult acolo (erau chiar si cativa care vindeau crabi vii, la 5 lei buc :D).

E plin de sloganuri care de care mai haiose...

Promotii pe plaja (noi am prins una la Coca Cola 0):

...si mult mai multa liniste decat la Costinesti.

In concluzie, suntem norocosi ca avem in tara litoral, dar suntem atat de inconstienti si nerecunoscatori pentru asta incat uitam sa facem din el un loc in care sa ne simtim bine si asta ne duce sa cautam alte locatii de vacanta ingrosand incasarile din turism ale altor tari (inclusiv bulgarii care au aceiasi mare ca si noi). E pacat pentru ca inca se mai pot face multe in tara asta: de la educarea personalului care te serveste cand te duci pe litoral, la campanii de educare a populatiei privind protejarea mediului si la amenzi usturatoare pentru cei care nu respecta legea.

Si da, cred ca se poate face acest lucru fara a mai fi nevoie de noi angajati la stat care sa faca munca de supraveghere. Sunt si asa destui care isi umplu timpul cu... nimic, asteptand sa treaca ziua si sa fie platiti pe banii contribuabililor.

Nu am vrut sa discreditez litoralul romanesc prin aceasta postare, eu chiar m-am simtit bine in Vama Veche (cu mici incidente bineinteles) si m-as intoarce cu placere acolo. As vrea sa trag doar un semnal de alarma impotriva nesimtirii si a indiferentei pentru ca fiecare din noi poate face ceva in acest sens. Asa ca hai sa apreciem mai mult ceea ce avem si sa invatam sa si pretuim.

Litoralul romanesc - Costinesti

Litoralul romanesc se intinde pe o lungime de aproximativ 72 km intre Navodari si Vama Veche.
La litoral se poate ajunge pe Drumul European E87sau pe calea ferata Constanta-Mangalia.

Desi litoralul cuprinde multe statiuni si zone turistice, anul acesta ne-am oprit la Costinesti si Vama Veche.

Costinesti... statiunea care nu doarme niciodata. Mi-a amintit de adolescenta, de vremea cand inca mergeam la mare cu trenul...in gasca.

Pe de o parte, a ramas acelasi Costinesti, cu cel mai bun kebap de la mare, gogoasa infuriata, discotecile care nu dorm niciodata, cu muzica bubuind in urechi, parcul de distractii, tarabele incarcate... Pe de alta parte, Costinestiul e cea mai murdara statiune de pe litoral, nimanui nu ii mai pasa unde arunca gunoaie atata timp cat sunt gunoaie pe jos, e plin de mucuri de tigara pe nisip, iar seara daca vrei sa te plimbi pe plaja, e mare lucru daca nu calci pe un pahar de plastic lasat de posesorii lui cand au parasit plaja.

Nu pot sa imi dau seama daca cei care vin la Costinesti sunt lipsiti de bun simt si mizerabili, daca devin asa pentru ca au ajuns acolo si nu le mai pasa sau e pur si simplu faptul ca nu este niciun cos de gunoi pe plaja. Am vazut oameni care plecau de la plaja si isi lasau mormanul de gunoaie acolo fara sa le pese ca a doua zi s-ar putea intoarce in aceiasi mizerie. E drept ca am vazut si oameni cu bun simt care isi adunau gunoaiele atunci cand paraseau plaja. Inclin insa sa cred, dupa mizeria care ramane in fiecare seara, ca numarul acestora e extrem de restrans. Oameni buni, oare unde a disparut bunul simt? Sa nu mai vorbesc despre mucurile de tigari care incepeau sa fie mai multe decat firicelele de nisip... si de sitemul romanesc de curatare a plajei... putin eficient.

Cazare in Costinesti gasesti fara probleme, cu cortul max. 15 lei persoana, iar la camera 100 de lei (negociabil). Noi am avut noroc cu o pensiune noua nouta dotata cu aer conditionat si baie in camera, curte cu sala de dusuri (curata), apa calda nonstop, gratar, loc de joaca pentru copii. Totul la un pret foarte bun.

Cat despre mancare, aici poti sa te destrabalezi pe bani putini. Piata e destul de ieftina, iar un meniul zilei se gaseste la max. 15 lei. Sa nu mai vorbesc de kebab (sau kebap cum era scris in unele locuri, nici acum nu am reusit sa aflu cum e corect) pe care il intalnesti la tot pasul. Dupa mai multe incercari, noi ne-am hotarat: la Istanbul Kebap era cel mai bun (exact cum scrie in reclama, doar ca era si adevarat), iar vanzatorul (Ismail ii ziceam noi, bineinteles ca sansele ca acesta sa fie numele lui sunt foarte mici) am senzatia ca ne cam simpatiza, si noi pe el ce e drept. Era foarte spiritual si... priceput in aranjarea kebap-ului. Bineinteles ca acolo am fost serviti si cu nelipsita baclava turceasca.

Apoi trebuie sa mentionez de gogoasa infuriata pe care nu poti sa o ocolesti (cel putin eu, aluatul de gogosi e ca la bunica acasa). Si... mancarea mexicana - cu celebrul sombrero- a carei reclama te innebuneste si pe plaja:

Daca pur si simplu vrei sa te distezi poti incerca una din discotecile de pe plaja. Toate te imbie cu intrare gratuita pana la o anumita ora. Problema e ca portile sunt inchise pana la ora aceea, iar in momentul in care se deschid lumea se imbulzeste inauntru pentru ca intrarea libera e cateva secunde inainte de ora mentionata. Cred ca intrau gratis max. 100 pers. Deci... o mare pacaleala. Noi am incercat discoteca Ring, discoteca lui Geo da Silva, care m-a dezamagit enorm (mai mult Geo da Silva decat discoteca).
Cam asa arata coada de la intrare la orele 22.00 pana la care intrarea era gratis (bineinteles poarta era inchisa si a fost deschisa exact la orele 22.00):

In rest, niste animatoare obosite, Dj cu ochelari de soare sa isi ascunda cearcanele, cu mixaje mai mult sau mai putin reusite, lume putina, cred ca nici de jumatate nu era plina discoteca, preturi uriase, putin spectacol, si show-urile promise care nu au mai venit (noi am plecat la 1.30 si nici nu se anuntau). Doar... promisiuni:

A, si sa nu uit: taxa la WC-ul discotecii e de 1 leu. Pai mai Geo draga poate tu nu sti dar la spatiul pe care il ai acolo trebuie sa asiguri toalete persoanelor care iti viziteaza discoteca din care nu mai pot iesi o data ce au platit biletul pana la 1 noaptea, ca vezi doamne mai trebuie sa plateasca apoi 20 lei daca se intorc. Stampila se gaseste doar la 1 noaptea. Pana la urma e alegerea ta. Mai bine dai 2-3 lei la toaletele lui Geo decat sa iesi sa faci gratis la vreo terasa si apoi sa platesti iar 20 lei intrarea. Fiecare cu strategia lui de marketing. E si asta cu WC-ul public o afacere, ca doar e criza. Ca in ziua de azi nu mai poti merge sa te distrezi la discoteca daca nu ai 5-6 lei in buzunar
fata de pretul de la intrare ca doar nu o sa-ti explodeze vezica.

O alta distractie ar fi pe plaja: jet ski-ul, banana, hidrobicicleta la preturi cat de cat acceptabile:


In rest, lume cat cuprinde, mare inghesuiala...

Liniste e doar dimineata devreme (plaja se umple dupa ora 10)...

...sau seara tarziu:

Aici cred ca doua meduze faceau sex :D desi e interzis pe plaja.

Cam atat despre Costinesti, sincer eu am fost profund dezamagita de el. Poate din cauza ca am crescut? Nu as vrea sa il descreditez in ochii nimanui... dar... eu nu cred ca ma voi intoarce curand acolo.

Delta Dunarii - Murighiol

Delta Dunarii este o bogatie inestimabila pe care o are tara noastra. Putem spune ca este un tinut "exotic" in care natura a strans peste 1200 de specii de copaci si de plante si cea mai bogata fauna ornitologica de pe continent (peste 300 de specii de pasari si colonii unice de pelicani). Amatorii de pescuit pot intalni peste 100 de specii de peste, dintre care amintim sturionii si heringul de Dunare, de la care se obtine caviarul.

Delta ocupa o suprafata de 2.681 km patrati fiind cea mai mare rezervatie de acest gen din Europa. In 1991, UNESCO a inclus Delta Dunarii pe harta rezervatiilor biosferei, conferindu-i in acest fel statutul pe care il merita: acela de monument al naturii.

Murighiol este o localitate situata in Delta Dunarii, in partea estica a judetului Tulcea, la 38 km de municipiul Tulcea. Drumul judetean care face legatura intre Tulcea si Murighiol (DJ 222c) se termina aici... Dunavatu de Jos este insa ultima localitate in care se poate ajunge cu masina, accesul pana acolo facandu-se pe Dc9, inca 8 km de la Murighiol. Dupa Dunavat, apa este atotstapanitoare, iar accesul in Rezervatia Biosferei se poate face doar cu barca sau cu vaporul.

Din Murighiol, doritorilor de clipe de liniste in mijlocul naturii li se ofera posibilitatea de a ajunge in localitati situate in inima Deltei, precum Crisan, Caraorman, Uzlina sau Sfantu Gheorghe. Nu este deloc greu sa gasesti aici localnici binevoitori care sa te primeasca cateva zile si sa te desfete cu bunatati (bineinteles, nelipsitele preparate din peste). Practic, din asta traiesc locuitorii din aceste zone.

Din acest an s-a instituit si o taxa de intrare in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. Aceasta este de 10 lei si se plateste la Tulcea, insa, este mai mult decat optionala. Unii zic ca trebuie sa se plateasca, altii sunt de parere ca e inutila, unii o platesc, altii nu... Oricum, nu te verifica nimeni, va spunem asta din proprie experienta!

Posibilitatile de cazare in Murighiol sunt multiple: pensiuni cu servire la restaurant, vaporase plutitoare sau cort pe malul Dunarii. Noi am ales cortul, pe care ni l-am instalat pe malul Dunarii, dupa ce am parcurs un drum destul de denivelat.

Daca ajungeti in oricare colt al Deltei nu ratati sub nicio forma borsul pescaresc, din care orice vizitator al acestei zone trebuie sa guste cel putin o data in sejurul pe care il petrece aici. Noi am servit borsul de peste cu mujdei la restaurantul motelului Halmyris. Nu a fost extraordinar, dar a fost gustos.

Privitul valurilor Dunarii izbindu-se de mal, vaporasele care trec necontenit, pescuitul... macar la o sticla de vin si la o poveste cu prietenii sunt activitatile care se fac in Delta. Relaxarea este cuvantul de ordine aici, iar incarcarea bateriilor este urmarea logica a acestei stari...

Probabil veti scapa destul de greu de tantari... Este plin de tantari in perioada verii, dar o data cu lasarea intunericului roiul se mai rareste... desi micile insecte "insetate" va vor astepta la iesirile din refugiile in care veti locui... Materialele de protectie sunt necesare, dar nu au efect intotdeauna.

Plimbarea cu barca este inca o activitate obligatorie! Noi ne-am inteles cu un barcagiu pentru 3 ore de plimbare pe cateva lacuri si zone de interes din zona. Tariful a fost de 180 de lei, acceptabil zicem noi. Am fost foarte multumit de ce am vazut...

Nuferii albi si galbeni se intindeau atotcuprinzatori pe suprafata apei....

Canalele inguste, cu vegetatia specifica deltei, cu arbori ale caror radacini noduroase cresc la suprafata si stufaris care ascunde o sumedenie de vietati...

Pasari, multe pasari, foarte multe pasari. De la lisite, cormorani, egrete albe si negre, pescarusi, rate de toate felurile, lebede si pelicani, le-am vazut pe toate in jurul nostru in mica noastra expeditie...

Am fost multumiti... pentru o singura zi, am vazut foarte multe. Am parasit Murighiolul cu promisiunea de a reveni intr-o zi in Delta, dar pentru a petrece si mai mult timp in mijlocul naturii, departe de viata tumultoasa din aglomerarile urbane.

Va invitam si pe voi sa vizitati Delta! Cu siguranta nu veti regreta!

Vulcanii Noroiosi (Buzau)

Rezervatia naturala Vulcanii Noroiosi este situata in zona Paclele din judetul Buzau. Practic, vulcanii sunt in raza comunei Berca si au fost remarcati pentru prima data de catre francezul H.Cognand in anul 1867 cu ocazia unor prospectiuni petroliere in zona. ai tarziu, au fost descrisi de catre Grigore Cobalcescu - geolog si paleontolog (1883), Grigore Stefanescu - geolog, paleontolog si explorator (1890) si Mircea Peaha (1965).

Fenomenul de "vulcan noroios" se deosebeste de un vulcan propriu zis prin produsele de eruptie, forme si dimensiuni. Vulcanii noroiosi iau nastere prin eruptia gazelor naturale, a miscarilor seismice sau a emanatiilor postvulcanice. In zona Buzaului, aceste forme de relief s-au format datorita emanatiilor de gaze din zonele cutate si faliate ce aduc la suprafata noroi.


Alunecarile de teren, despaduririle, ploile torentiale, scurgerile de noroi dau intregii rezervatii un aspect destul de bizar, selenar chiar. Pe langa vulcanii noroiosi, principala atractie a rezervatiei, trebuie sa mai amintim totusi prezenta unor plante rare. Este vorba de gardurarita, care se intalneste in partea vestica a rezervatiei, o planta originara din Asia, fiind intalnita in Romania doar in aceasta zona, apoi o serie de asociatii vegetale caracteristice zonelor de silvostepa: colilia, pirul stepic, iarba de sadina, soschiul, ruscuta de primavara.

In zona Berca se gasesc 3 areale cu vulcani noroiosi si anume: Paclele Mari, Paclele Mici si Paclele de la Beciu. Accesul in zona se face de la DN10, din localitatea Satuc (parte a comunei Berca), situata la 18km distanta de Buzau in directia Intorsatura Buzaului. Din Satuc, se face un drum la dreapta, marcat corespunzator, iar dupa trecerea de podul de peste Buzau, urmeaza o intersectie de unde se vireaza la stanga.

Dupa aproximativ 15km se ajunge la vulcani, dupa ce se trece prin satele Joseni si Policiori. Drumul este marcat cu indicatoare, care sunt de mare folos intrucat oamenii din zona nu sunt foarte primitori.


Intrarea in rezervatie costa 1 leu pentru elevi, 2 lei pentru studenti si 4 lei pentru adulti.

Zona este destul de saraca, iar oamenii traiesc practic din ceea ce isi cultiva prin gradini. Seceta este un fenomen care a pus stapanire pe intraga zona, iar praful si aspectul destertic al dealurilor si a vegetatiei destul de rare sunt atotstapanitoare.

Locurile de campare sunt destul de rare, zona Paclelor practic fiind un "camp deschis". Nu prea exista firicele de apa pe malul carora sa iti poti intinde cortul. In zona rezervatiei insa exista o pensiune, la care se poate servi si masa zilnic. Noi am cautat mult de tot un loc de cazare in zona, incercand sa beneficiem de bunavointa oamenilor si sa campam in curtea unui localnic, dar nu am fost primiti nicaieri.


In cele din urma am primit un "pont" de la un paznic al unui atelier service din Berca: pe dealul din apropierea satului Ojasca (la cativa km din Satuc spre Intorsura Buzaului) se afla o pensiune construita pentru copii nevoiasi. Ne-am incercat si acolo norocul si am fost primiti de un domn extrem de binevoitor. Pensiunea se numeste Camp Eli si este situata in satul Ojasca. Am avut tot ce ne-am dorit: un petec de iarba unde sa ne intindem corturile, chiar si dusuri si un gratar.


Avand in vedere ca fenomenul de "vulcan noroios" nu mai este intalnit in multe zone ale planetei, ne putem declara norocosi ca avem parte de o asemenea zona la noi in tara. Asadar, vizitati si vulcanii nostri noroiosi!!

Apuseni (Ponor)... izolarea de lume

Ponor, este o comuna din Muntii Apuseni (grupa Trascaului), jud. Alba, un loc tare drag mie unde poti sa iti gasesti linistea oricand si sa iti incarci bateriile pentru viata tumultoasa pe care o ducem zi de zi.

O sa vorbesc in mod special despre un sat din aceasta comuna si anume Dupa Deal.
Nu este inca o zona turistica cunoscuta si uneori sper sa nu fie pentru a ramane asa cum este. Satul este situat intr-o depresiune inchisa, imprejmuita de culmi inalte.


In ultimii ani s-a facut un drum destul de bunicel (asta pe perioada cand era Victor Ciorbea prim-ministru al Romaniei, acesta avand parintii chiar in aceas sat) pana jos in vale, dar nefiind asfaltat se strica pe an ce trece tot mai tare.

In urma cu cativa ani se putea merge cu masina numai pana sus in deal de unde coborai pe jos aproximativ 20-30 min pana in vale. Imi amintesc cu placere de pe vremea cand eram mica de plecarile de acolo, noi copii urcam dealul pana la masina calare :))

Casele sunt foarte rasfirate si au un aspect tare pitoresc.

Desi majoritatea sunt de lemn si au acoperisul din paie sunt totusi foarte rezistente.

In general, oamenii traiesc cu ceea ce au in casa si in gradina. Copii nu au mai ramas in sat de aceea vechea scolita a fost lasata in paragina. Din cate am inteles de anul acesta se ocupa cineva de ea, acolo fiind gazduiti diversi copii in tabere, fara insa a avea conditii foarte bune de cazare.

Locuitorii satului sunt foarte in varsta. Ceea ce e de remarcat insa e puterea acestor oameni in ciuda varstei inaintate. Cred ca media de varsta a celor care locuiesc acolo e de 80-90 ani, desi viata lor este destul de dura.
E interesant cum acesti oameni nu au nevoie nici de televizor, nici de telefoane mobile (nici exista semnal, abia anul trecut s-a instalat un releu de Cosmote) si nici de alte lucruri pe care noi le consideram vitale in ziua de azi. Exista un singur magazin si acela se afla sus in sat. Oferta insa e limitata: aduc paine o singura data pe saptamana (joi) si... nu au inghetata:D.

Ca si obiective turistice chiar in satul Dupa Deal este Piatra Nicaia pe care n-am urcat niciodata inca:
...si...o formatiune rotunda intr-un mic pisc la care mie imi place sa ii zic..."Gaura":

Drumul e accesibil pana la gaura, din vale faci cam 30 min. Acolo gasesti pietricele cu "sclipici" :D si cred ca Gaura s-a format prin eroziune deoarece acolo e o zona mai calcaroasa. M-a speriat odata acolo un vulpoi la care ii auzeam pasii prin padure si am crezut ca e un urs. Peisajul e superb de sus, iar copacii din padure au o vechime considerabila:

Putin mai jos, la poalele muntilor se afla si un parau care strabate Cheile Geogelului:

Cheile Geogelului ofera niste peisaje superbe, insa din cauza luminozitatii nu am reusit in niciun an sa redam realitatea asa cum e ea:

Dupa acestea, drumul se bifurca si o poti lua spre Bradesti:

...sau poti continua pana ajungi la o alta bifurcatie unde poti sa alegi trei destinatii: Intregaldele, Cheile Pravului, la capatul carora este o cascada si Cheile Rametului la capatul carora se afla Manastirea Ramet.

Primul traseu (spun eu) e destinat amatorilor de senzatii tari si nu pentru ca e stancos sau abrupt, ci pentru ca nu e marcat si drumul e foarte greu accesibil:

Exista o gramada de treceri peste parau (podulete vechi, copaci cazuti), asta in cazul in care nu te hotarasti sa treci direct prin apa:

...apa, buruieni, stanci, padure...pustietate totala, poate te mai intalnesti doar cu niste vaci sau cai (care arata superb)...

...si...cu o maicuta de la Manastirea Ramet care mai vine spre sat sa culeaga plante "rare" cum a zis ea si sa aiba grija de biserica in care nu se mai tin slujbe acum.

Mai e o singura casa locuita de sus din vale pana in satul Oncesti. Restul caselor au fost lasate in paragina:

Am incercat traseul de doua ori dar nu am ajuns la finalul lui (adica cascada).

Despre traseul spre Intregalde nu stiu foarte multe dar din auzite stiu ca sunt cam 3 ore de mers.
Spre Manastirea Ramet traseul nu se poate urma decat daca nu a plouat si apa e mica deoarece o buna portiune de drum trece prin apa. Uneori apa ajunge chiar si la doi metri adancime fapt pentru care sunt montate lanturi pe stanci. In Cheile Ramet se gasesc flori de colt, planta protejata de lege.

Tot in sat se afla si Pestera Poarta Zmeilor, nume care vine de la numele podului natural care s-a sapat in urma eroziunii calcarului la 15 m de intrarea in pestera. Drumul pana la pestera este foarte dificil, ea putand fi vizitata doar cu surse de lumina.

Desi toate traseele sunt grele pentru ca drumul nu e foarte bine marcat merita vazut pentru salbaticia care caracterizeaza locul, pentru aerul pur si linistea care ti-o aduce. Peisajele, de asemenea sunt minunate.

Eu imi aduc de acolo in fiecare an plante medicinale pe care apoi le pun la uscat sa am de ceai pentru tot anul. Anul acesta am aflat de o planta noua: sovarv. Am aflat ca se poate folosi atat in ceaiuri tratand o serie de afectiuni cum ar fi: bronsite, afectiuni stomacale, gastrite, dar si ca si condiment (noi am folosit-o deja pentru un sos delicios de spaghetti :P):

Mai sunt si alte obiective: Bisericuta Sfintii Arhangheli din Geogel care e foarte veche si micuta (e construita din 1751) pe care preotul ne-a prezentat-o foarte frumos si viseaza sa o restaureze (restaurarea ar costa undeva la 200.000 ron) numai ca nu sunt fonduri.

A facut el cateva lucrari de renovare care mi se pare ca mai mult au stricat decat sa ajute: candelabrul si scaunele care nu se potrivesc cu stilul bisericutei.
Picturile din biserica, desi sterse, sunt deosebite, cel putin eu nu am mai vazut genul acesta de picturi (sfintii au cu totul alte trasaturi- parca sunt mai incruntati- si culorile sunt mult mai putin stridente decat cele pe care le vedem in manastirile vechi din Moldova de ex):

Altarul bisericii:

Langa biserica e si cimitirul din sat:

Anul trecut s-a construit in comuna o manastire care poarta hramurile "Inaltarea Domnului" si "Sfantul Ierarh Nectarie". Manastirea are conditii foarte stricte: se mananca o data pe zi, carne niciodata, iar vinerea si sambata seara se face priveghere toata noaptea.
Drumul din cate am inteles va fi destul de accesibil deoarece asa cum se intampla de obicei cand se construieste o manastire este facut si acesta. Se va imbunatati drumul de legatura Salciua-Ponor care in prezent e utilizabil dar destul de abrupt (numai ca e de recomandat sa nu te prinda ploaia pe el, noi am derapat de cateva ori).

Poza am luat-o de pe site-ul crestin ortodox deoarece noi nu am ajuns la manastire fiind foarte grabiti sa fugim de ploaie pentru a nu ramane impotmoliti cu masina pe drum:

Ar mai fi:
-Vanatarele Ponorului (nu am fost inca acolo), un loc unde apa intra in munte si apoi se formeaza cascada:

-Pestera Huda lui Papara la care noi am ajuns din Salciua (un alt loc drag noua):

Pozele au fost facute in decembrie, atunci am fost la Salciua si am ajuns si la pestera.

-Taul de la Mluha pe care localnicii il considera blestemat (i se mai zice si taul fara fund) deoarece e un loc mlastinos si inselator in care li s-au inecat multe vite.

Cheile Geogelului si vanatarele Ponorului sunt rezervatii naturale.

Animale nu am prea vazut decat un vulpoi batran care a urinat pe un copac in fata mea si la care nu am apucat sa ii fac poza, o potentiala urma de urs si cateva gaze, nelipsite in calatoriile noastre:
In concluzie, ar mai fi multe de vazut in aceasta zona de vis, pacat de drumul putin accesibil si de lipsa de interes a autoritatiilor. Desi majoritatea zonelor sunt declarate rezervatie naturala nu isi mai da nimeni interesul pentru conservarea si mentinerea lor.
Cu trecerea timpului satul va fi parasit complet iar locul acesta va mai fi umblat doar de cunoscatori. Totusi, exista si un aspect pozitiv: nu sunt gunoaie iar copacii si stancile nu sunt scrijelite de "amatorii" de natura care se cred importanti daca isi scriu numele.

Colibita...loc de vis

Colibita a fost o statiune turistica si climaterica renumita pentru concentratia mare de ozon si ioni de iod recomandata pentru tratamentul afectiunilor pulmonare si cardiace. La inceputul anilor '80 statiunea a fost demolata, odata cu stramutarea satului, pentru a face loc lacului de acumulare hidroenergetic Colibita care are o lungime de peste 5 km.




Lacul de acumulare Colibita este amplasat la 50 de km de Municipiul Bistrita, la poalele Muntilor Calimani, la o altitudine de 900 de m. A fost creat prin inundarea vechii localitati Colibita, pe fundul lacului inca find vizibile ramasite ale locuintelor, bisericii din centrul satului si copaci care strajuiau localitatea in urma cu 30 de ani.




In jurul lacului s-a dezvoltat o zona cu potential turstic existand in prezent peste 300 de vile, case de vacanta si cabane. Majoritatea insa sunt folosite exclusiv de proprietari, putini dintre acestia fiind interesati de practicarea agroturismului.
La iesirea din Bistrita Bargaului drumul incepe sa fie din ce in ce mai rau (un drum astaltat candva, cel putin asa pare)care urca serpuind spre Lacul Colibita (aprx 7 km de la sosea). La un moment dat drumul se desparte: la dreapta e zona de vile si cabane, precum si o zona amenajata special pentru amplasarea corturilor (cu WC, dus, etc) iar la stanga: Satul Colibita (unde bineinteles mai sunt si cateva cabane si locuri neamenajate numai bune pentru "ancorat" cortul daca vrei sa ai parte de o liniste deplina si sa te bucuri din plin de frumusetile naturii).
Lacul este destul de mare (nu se poate vedea o panorama completa a lui), un ocol al acestuia se spune ca dureaza aprox 2 ore (presupun ca si din cauza drumului foarte rau pe care numai cu o masina de teren te-ar lasa inima sa circuli cu mai mult de 25 km/h).




Lacul are pana si o legenda: se spune ca ar fi blestemat, iar in apa ar trai pesti cu dimensiuni gigantice. Se spune ca nu a fost gasit niciodata trupul celor care s-au inecat in lac, acesta fiind mancat de "pestii uriasi". Nu s-a putut determina adancimea exacta a lacului, aceasta ramanand un mister.




Pentru amatorii de pescuit lacul este bogat in peste: clean, pastrav, caras si salau. Se poate pescui in schimbul unei taxe (care uneori se uita a fi colectata). Anul acesta, in perioada 4-7 iulie s-a organizat pana si un festival de pescuit la lac. Se mai pot face plimbari cu barca sau cu hidrobicicleta.




Pentru iubitorii de munte si drumetii exista mai multe posibilitati: Pasul Tihuta, Castelul Dracula, Vf. Bistriciorul (1.990 m), taul Zanelor, Izvorul de apa minerala de la Borcut.

Lacul "Taul Zanelor" este situat la aproximativ 6-8 km de Colibita. Lacul s-a format in spatele unui val de grohotis, pornit de pe versantul nordic al Varfului Tiganca. Apele acumulate de-a lungul timpului au format un "tau" lung de cca 75 m si lat de cca 50 m cu adancimea max de 4 m. In partea de nord a lacului este o mica poienita, in rest fiind inconjurat de padure de molid. Accesul de la Colibita se face printr-un drum forestier (foarte rau) care se opreste la 700 m de Taul Zanelor find continuat de o caraere printr-o frumoasa padure de molid.






Traseul nu e deloc dificil (asta in cazul in care nu ploua si noroiul e pana "la genunchi"). De recomandat e urcarea cu bocanci. Peisajul e superb in plina vara, dar atentie pentru cei cu sange bun...e plin de tantari.








Locul e marcat cu semne si poarta amprenta ocolului silvic local:








Cel mai dureros a fost sa privim "padurea care "plange" din cauza taierilor masive de copaci. E plina de "hoti de lemn" carte distrug si blocheaza drumurile forestiere si nici macar nu se jeneaza sa ocoleasca copacii din margine si sa se afunde in padure. Oare unde se afla protectia mediului atunci cand ar trebui sa faca ceva? Si pana unde mai mergem cu autodistrugerea?







Varful Bistriciorul se afla la aproximativ 15 km de Colibita. Aici se afla o partie neomologata dar functionala pana primavara tarziu. La baza Bistriciorului se afla proaspat reconstruit si in curs de amenajare un refugiu care poarta acelasi nume. Situat la o altitudine de 1.550 m el este rodul muncii de mai bine de 3 ani al echipei de Salvamont Bistrita, echipa care si noua ne-a dat o mana de ajutor deoarece la coborarea de la taul zanelor ne-a prins o ploaie, drumul a inceput sa se "spele" si fatra ajutorul lor nu stiu cum am fi ajuns la locul de cazare.
Varful Bistriciorul de la distanta :D:








Castelul lui Dracula se afla langa Pasul Tihuta, are un aspect medieval si a fost construit in anii '80 pentru a servi drept hotel pentru prietenii contelui Dracula. Momentan este folosit ca si hotel iar preturile de cazare sunt destul de "piperate" din cate am inteles. Poza este luata de pe internet deoarcece nu am ajuns sa il vedem de data aceasta.



Stanca "Carpati" (cum am denumit-o noi dupa celebra prajitura cu care seamana) poate nu e un obiectiv turistic cunoscut dar noua ni s-a parut foarte interesanta:




Colibita este o zona superba, ofera niste peisaje minunate, te face sa te simti mai aproape de natura.












Din pacate zona nu este foarte promovata, drumul pana acolo este foarte rau. Se vorbeste insa de lucrari de reabilitare a drumului initiate de Consiliul Judetean.
Ar fi destule zone de cazare, doar ca sunt lasate in paragina:




Totodata autoritatile judetene, au facut demersuri pe langa Ministerul Turismului, pentru a declara Colibita statiune de interes turistic national, astfel incat sa poata fi atrase fonduri europene pentru modernizarea zonei.
Oamenii din zona sunt foarte amabili: noi am primit de la o casa apa de cate ori am fost sa cerem, am fost ajutati cu transportul la urcarea spre taul zanelor, ni s-a raspuns amabil de cate ori am intrebat ceva de cate un obiectiv turistic, etc...Pana si cateii din zona au fost foarte amabili: ne-am facut un prieten (Andrei am aflat ca il cheama si nu mananca paine :D) care ne-a pazit cu strajnicie corturile si latra de cate ori se apropia cineva de ele.




Aici am vazut niste cai si niste magarusi superbi:






Mai e si problema gunoaielor celor care vin cu cortul si care din lipsa de educatie le lasa la locul de campare in loc sa le arda sau sa le transporte la tomberon.

In concluzie, mie mi-a pacut enorm zona si cred ca merita mers cu cortul daca vrei sa te bucuri cu adevarat de minunile naturii.