Baile Tusnad

Este situat in partea sudica a depresiunii Ciucului, intre muntii Harghita si Bodoc, in cheile Oltului, la o altitudine de 650 m. Este o importanta statiune balneo-climaterica. Este orasul cu cel mai mic numar de locuitori din Romania si cea mai mica statiune balneara din tara, fiind cunoscuta pana astazi ca "Mica Elvetie".


Vindecarea miraculoasa a unui fiu de cioban a atras atentia asupra efectului terapeutic al apelor minerale, dupa care s-au pus bazele unei societati pe actiuni in vederea exploatarii statiunii in anul 1845. Statiunea de renume european a fost declarata oras in anul 1968.

In Baile Tusnad majoritatea populatiei este de etnie maghiara (93,46%), existand totodata o importanta minoritate romana (6,13%). Pe langa maghiari si romani, in oras locuieste si o comunitate de rromi (0,4%).
Aceasta este Biserica Ortodoxa din Baile Tusnad:


Statiunea cuprinde diverse izvoare de ape minerale, mezotermale si mofete care sunt recomandate pentru tratamentul bolilor cardiovasculare, urinare si ale sistemului nervos. Exista 44 de izvoare naturale si foraje din care in prezent sunt utilizate 6 izvoare naturale, din care 4 (Izv. Stanescu, Apor, Ileana si Mikles) pentru cura externa. Prin cura interna se pot trata afectiuni digestive, gastrite hipoacide, precum si hepato-colecistite cronice, boli cronice, boli metabolice si boli endocrine. Prin cura externa baile sunt recomandate in afectiuni cardiovasculare, tulburari circulare, reumatice si nevroza astenica sau de suprasolicitare, bolile aparatului locomotor.

Exista aici si un centru de tratament. Complexul este dotat cu 40 de vane si poate cura 800 de pacienti pe zi. Bazinul in aer liber este alimentat de apele Izvorului Bailor.


Principala atractie turistica este insa Lacul Sfanta Ana ale carui legende sunt foarte interesante:

- doi tineri trebuiau sa se casatoreasca. Fata, pe nume Ana, care urma sa devina sotie, nu dorea acest lucru deoarece parintii o obligau sa se casatoreasca numai pentru a pune mana pe averea tanarului, care era destul de necioplit in ale maritisului. In seara nuntii mireasa a fugit si s-a aruncat in acest lac, trupul ei neinsufletit nefiind gasit nici in ziua de astazi. Din aceasta cauza lacul poarta numele fetei. In fiecare an, de Hramul Sf. Ana, lacul este sfintit de catre mitroploie.

- odinioara prin aceste locuri traiau doi tirani acre erau frati. Unul stapanea o cetate pe varful Puciosul din apropiere, celalalt o cetate situata pe locul actualului lac. Stapanul cetatii de pe Puciosul avea o caleasca minunata, castigata la zaruri, fapt ce a starnit invidia fratelui sau, care a pus ramasag ca a doua zi va veni in vizita cu o caleasca si mai frumoasa. Pentru a castiga ramasagul, tiranul a pus sa fie inhamate la caleasca sa opt din cele mai frumoase fete din imprejurimi. Caleasca fiind foarte grea, acestea nu au putut sa o urneasca, fapt ce a dezlantuit mania stapanului, care a inceput sa le biciuiasca. Una din fete, pe nume Ana, l-a blestemat pe stapanul cel marsav. Blestemul fetei s-a implinit si numaidecat s-a pornit o furtuna ingrozitoare cu tunete si fulgere iar cetatea, impreuna cu tiranul ei s-a scufundat in flacari. In locul cetatii de odinioara s-a format un lac albastru si linistit, numit de locuitorii din zona Lacul Sfanta Ana.

Lacul Sfanta Ana este situat in masivul Ciumatu Mare pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu, din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente eruptii vulcanice in Carpati si in Europa de Est, care a avut loc acum cateva zeci de mii de ani. Ca si particularitate, are o forma aproape circulara, similar cu o paleta de picior si o adancime maxima de 7 m. Lacul isi completeaza apele numai din precipitatii, neavand izvoare. In apa nu exista oxigen, motiv pentru care in aceasta nu traieste nicio vietate. Capacitatea trofica redusa a apei lacului se datoreaza emanatiilor mofetice prin fundul lacului si prin peretii craterului.

Traseul din statiune pana la lac e usor de urmat. Se poate consulta in centrul statiunii harta cu punctele turistice din zona:


Apoi drumul o ia sugestiv spre Aleea Sfanta Ana:


Traseul prin padure e usor e urmat chiar si pentru cei care nu prea au antrenament la "drumetii montane". Cararea merge serpuit, usor in urcare (in serpentine cum au numit-o unii) pe un traseu bine marcat cu cruce rosie:


Padurea e impresionanta si "linistitoare", aerul nu e foarte tare ca in zonele montane mai inalte, impresionanti sunt copacii: unii rasuciti, altii cu forme ciudate si majoritatea cu radacinile extinse la suprafata:


Captivante sunt si floricelele colorate pe care le-am intalnit la tot pasul prin padure:


Traseul urmeaza crucea rosie pana la Rezervatia Sfanta Ana unde semnul se schimba cu un patrat rosu:


De aici mai e foarte putin (cam 15-20 min) pana la o poienita de un verde superb, de fapt un loc de campat cu cateva barulete de unde te poti aproviziona cu "diverse":




De aici traseul o ia serpuit pe un drum asfaltat (se poate ajunge si cu masina pana jos la lac in schimbul unei taxe de 15 ron) sau direct prin padure.


Lacul Sfanta Ana este un lac de origine vulcanica, fiind singurul lac de acest gen din Romania.


Este singurul lac din europa Centrala asezat intr-un crater vulcanic care s-a pastrat intact si constituie o raritate a naturii, fiind declarat rezervatie naturala.


Turistii veniti la Lacul Sfanta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea, ei avand la indemana o metoda empirica, dar exacta, oferita de muntele vulcanic: cele doua fisuri formate in munte care prevestesc vremea cu precizie. Localnicii stiu ca "Daca emanatiile din fisuri pisca la nas, atunci e semn de furtuna, iar daca nu, ziua va fi insorita, tocmai potrivita pentru drumetii". Fenomenul are o explicatie stiintifica. In munte se desfasoara inca o activitate post-vulcanica, sensibila la orice schimbare a presiunii atmosferice. Cand presiunea atmosferica scade, gazele, precum bioxidul de carbon si sulful, urca spre suprafata si inunda fisurile cu un miros intepator, semn ca vine ploaia.

Gasim pana si o tablita cu interdictiile din zona care bineinteles la noi sunt permise pentru ca nu e nimeni care sa pazeasca locul sau sa vegheze asupra respectarii averizarilor asa ca lumea facea linistita gratare desi focul in jurul lacului este strict interzis.


Langa lac se afla o capela romano-catolica cu hramul Sfintei Ana:


E o capela micuta, deschisa probabil numai cand are loc Hramul Sfintei Ana.


La intoarcere am observat ca se poate urca la un punct de belvedere de unde lacul poate fi privit de sus in splendoarea sa:



La scurt timp dupa ce incepi urcarea spre lac drumul se bifurca si duce la un alt obiectiv turistic: Turnul Apor care in trecut "veghea" intreaga zona alarmand populatia de potentialii inamici:


Un alt obiectiv turistic pe care din pacate nu am ajuns sa il vedem este Tinovul Mohos care se afla in craterul vecin cu cel al Lacului Sfanta Ana. Este o rezervatie floristica cu numeroase raritati botanice de pe vremea glaciaturii (ca de ex Roua Cerului, o planta carnivora).



Datorita existentei aici a catorva specii floristice rare, turbaria este declarata monument al naturii.
Intrarea in Tinovul Mohos est erecomandata doar cu ghid.

Si o ultima destinatie turistica care a dat numele pensiunii unde am stat dar si al unui restaurant din zona - Stanca Soimilor:




Pe varful Stanca Soimilor de Jos a fost construita cetatea Stanca Soimilor. A avut forma unei tigle intinse, resturi din zidul cetatii inca mai sunt clar vizibile. Din barlogurile existente in zidurile cetatii erau prinsi si trimisi soimii de vanatoare ca arenda pentru turci.

Din pacate noi nu am vazut decat niste barloguri de ciori sau de corbi:


iar in ceea ce priveste alte animale am avut ceva noroc de data aceasta: am vazut in fuga o veverita in padure iar in ceea ce priveste ursii am sperat sa nici nu apara :D


De sus, de pe stanca avem o panorama asupra oraselului si asupra Lacului Ciucas:


Si acesta este superbul loc in care am mancat o ciorbita la coborarea de la Lacul Sfanta Ana. Este vorba despre Restaurantul Stanca Soimilor un loc amenajat foarte frumos cu o priveliste superba. Am mancat niste ciorbe ingrozitoare la preturi duble fata de orice local considerat "scump". Cred ca nici nu se puteau numi ciorbe, poate chiar era apa cu care au spalat oalele. Servirea lasa mult de dorit, probabil singurul motiv pentru care turistii sunt atrasi de locul acela e peisajul.


Si in final pensiunea unde am stat si care afost un loc minunat, ne-am simtit excelent iar Doamna Piri de acolo e o femeie deosebita desi la inceput s-a stresat putin ca am putea strica ceva (doar eram 13 persoane) si ne-a ajutat si ne-a oferit tot ce am avut nevoie.


In concluzie, zona este minunata, un loc care merita vazut avand in vedere ca cuprinde zone unice in Europa. In general, oamenii sunt amabili dar e pacat ca zona nu e ingrijita cum ar trebui: in padure si la lac am vazut multe gunoaie, oameni care nu respectau interdictiile zonei. Cel mai trist e ca nu e nimeni acolo sa ii vada si sa le atraga atentia sau sa ii sanctioneze pe masura.

P.S. Merita vazuta si ma bucur ca acum pot sa o bifez pe lista mea.