Colibita...loc de vis

Colibita a fost o statiune turistica si climaterica renumita pentru concentratia mare de ozon si ioni de iod recomandata pentru tratamentul afectiunilor pulmonare si cardiace. La inceputul anilor '80 statiunea a fost demolata, odata cu stramutarea satului, pentru a face loc lacului de acumulare hidroenergetic Colibita care are o lungime de peste 5 km.




Lacul de acumulare Colibita este amplasat la 50 de km de Municipiul Bistrita, la poalele Muntilor Calimani, la o altitudine de 900 de m. A fost creat prin inundarea vechii localitati Colibita, pe fundul lacului inca find vizibile ramasite ale locuintelor, bisericii din centrul satului si copaci care strajuiau localitatea in urma cu 30 de ani.




In jurul lacului s-a dezvoltat o zona cu potential turstic existand in prezent peste 300 de vile, case de vacanta si cabane. Majoritatea insa sunt folosite exclusiv de proprietari, putini dintre acestia fiind interesati de practicarea agroturismului.
La iesirea din Bistrita Bargaului drumul incepe sa fie din ce in ce mai rau (un drum astaltat candva, cel putin asa pare)care urca serpuind spre Lacul Colibita (aprx 7 km de la sosea). La un moment dat drumul se desparte: la dreapta e zona de vile si cabane, precum si o zona amenajata special pentru amplasarea corturilor (cu WC, dus, etc) iar la stanga: Satul Colibita (unde bineinteles mai sunt si cateva cabane si locuri neamenajate numai bune pentru "ancorat" cortul daca vrei sa ai parte de o liniste deplina si sa te bucuri din plin de frumusetile naturii).
Lacul este destul de mare (nu se poate vedea o panorama completa a lui), un ocol al acestuia se spune ca dureaza aprox 2 ore (presupun ca si din cauza drumului foarte rau pe care numai cu o masina de teren te-ar lasa inima sa circuli cu mai mult de 25 km/h).




Lacul are pana si o legenda: se spune ca ar fi blestemat, iar in apa ar trai pesti cu dimensiuni gigantice. Se spune ca nu a fost gasit niciodata trupul celor care s-au inecat in lac, acesta fiind mancat de "pestii uriasi". Nu s-a putut determina adancimea exacta a lacului, aceasta ramanand un mister.




Pentru amatorii de pescuit lacul este bogat in peste: clean, pastrav, caras si salau. Se poate pescui in schimbul unei taxe (care uneori se uita a fi colectata). Anul acesta, in perioada 4-7 iulie s-a organizat pana si un festival de pescuit la lac. Se mai pot face plimbari cu barca sau cu hidrobicicleta.




Pentru iubitorii de munte si drumetii exista mai multe posibilitati: Pasul Tihuta, Castelul Dracula, Vf. Bistriciorul (1.990 m), taul Zanelor, Izvorul de apa minerala de la Borcut.

Lacul "Taul Zanelor" este situat la aproximativ 6-8 km de Colibita. Lacul s-a format in spatele unui val de grohotis, pornit de pe versantul nordic al Varfului Tiganca. Apele acumulate de-a lungul timpului au format un "tau" lung de cca 75 m si lat de cca 50 m cu adancimea max de 4 m. In partea de nord a lacului este o mica poienita, in rest fiind inconjurat de padure de molid. Accesul de la Colibita se face printr-un drum forestier (foarte rau) care se opreste la 700 m de Taul Zanelor find continuat de o caraere printr-o frumoasa padure de molid.






Traseul nu e deloc dificil (asta in cazul in care nu ploua si noroiul e pana "la genunchi"). De recomandat e urcarea cu bocanci. Peisajul e superb in plina vara, dar atentie pentru cei cu sange bun...e plin de tantari.








Locul e marcat cu semne si poarta amprenta ocolului silvic local:








Cel mai dureros a fost sa privim "padurea care "plange" din cauza taierilor masive de copaci. E plina de "hoti de lemn" carte distrug si blocheaza drumurile forestiere si nici macar nu se jeneaza sa ocoleasca copacii din margine si sa se afunde in padure. Oare unde se afla protectia mediului atunci cand ar trebui sa faca ceva? Si pana unde mai mergem cu autodistrugerea?







Varful Bistriciorul se afla la aproximativ 15 km de Colibita. Aici se afla o partie neomologata dar functionala pana primavara tarziu. La baza Bistriciorului se afla proaspat reconstruit si in curs de amenajare un refugiu care poarta acelasi nume. Situat la o altitudine de 1.550 m el este rodul muncii de mai bine de 3 ani al echipei de Salvamont Bistrita, echipa care si noua ne-a dat o mana de ajutor deoarece la coborarea de la taul zanelor ne-a prins o ploaie, drumul a inceput sa se "spele" si fatra ajutorul lor nu stiu cum am fi ajuns la locul de cazare.
Varful Bistriciorul de la distanta :D:








Castelul lui Dracula se afla langa Pasul Tihuta, are un aspect medieval si a fost construit in anii '80 pentru a servi drept hotel pentru prietenii contelui Dracula. Momentan este folosit ca si hotel iar preturile de cazare sunt destul de "piperate" din cate am inteles. Poza este luata de pe internet deoarcece nu am ajuns sa il vedem de data aceasta.


Stanca "Carpati" (cum am denumit-o noi dupa celebra prajitura cu care seamana) poate nu e un obiectiv turistic cunoscut dar noua ni s-a parut foarte interesanta:




Colibita este o zona superba, ofera niste peisaje minunate, te face sa te simti mai aproape de natura.












Din pacate zona nu este foarte promovata, drumul pana acolo este foarte rau. Se vorbeste insa de lucrari de reabilitare a drumului initiate de Consiliul Judetean.
Ar fi destule zone de cazare, doar ca sunt lasate in paragina:




Totodata autoritatile judetene, au facut demersuri pe langa Ministerul Turismului, pentru a declara Colibita statiune de interes turistic national, astfel incat sa poata fi atrase fonduri europene pentru modernizarea zonei.
Oamenii din zona sunt foarte amabili: noi am primit de la o casa apa de cate ori am fost sa cerem, am fost ajutati cu transportul la urcarea spre taul zanelor, ni s-a raspuns amabil de cate ori am intrebat ceva de cate un obiectiv turistic, etc...Pana si cateii din zona au fost foarte amabili: ne-am facut un prieten (Andrei am aflat ca il cheama si nu mananca paine :D) care ne-a pazit cu strajnicie corturile si latra de cate ori se apropia cineva de ele.




Aici am vazut niste cai si niste magarusi superbi:






Mai e si problema gunoaielor celor care vin cu cortul si care din lipsa de educatie le lasa la locul de campare in loc sa le arda sau sa le transporte la tomberon.

In concluzie, mie mi-a pacut enorm zona si cred ca merita mers cu cortul daca vrei sa te bucuri cu adevarat de minunile naturii.